Zilele mele sunt tot mai ciudate în ultimul timp. Azi am fost să citesc în parc. Nu a fost o decizie prea bună. Mai mulţi…tineri au fost dispuşi să-şi împărtăşească ideile despre cartea ce o citeam, grosimea ei, sau pur şi simplu despre faptul că citeam (idei necerute de mine, bineînţeles). Trecând peste unele comentarii pe care nici nu m-am sinchisit să le bag în seamă, 3 fete de vreo 14-15 ani mi-au atras oarecum atenţia, nu neapărat prin vocabularul lor…minunat…ci prin faptul că, în încercarea lor de a-şi dovedi teribilismul specific vârstei, se lăudau de-a dreptul că nu ştiu să citească, ce să mai citească o carte de vreo 600 de pagini…Chestia asta pur şi simplu m-a izbit de-a dreptul în faţă, de parcă nu ar fi de ajuns că România are un grad destul de ridicat de analfabetism! Acum tinerii ajung să se şi laude cu el???!!! Pe bune că te miri până unde pot să ajungă unele lucruri. Nu zic că nu există posibilitatea ca ele să-şi fi bătut pur şi simplu joc, dar numai ideea că ar putea exista persoane de vârsta lor, cu posibilitate de a învăţa să citească, să refuze a învăţa acest lucru şi să se şi mândrească cu asta m-a scos oarecum din sărite. Îmi amintesc cum eram de frustrată când aveam vreo 7 ani şi un avion mic a trecut prin cartier, lăsând să cadă în urma lui nişte anunţuri, iar eu nu puteam să le citesc. But then again, nu toată lumea e ca mine…

***

Uneori mă întreb dacă tot ceea ce scriu şi doresc să public nu sunt doar nişte impulsuri ale tinereţii. Citeam în “Jocul cu mărgele de sticlă” a lui Hesse ceva ce m-a pus pe gânduri. Poate peste doi ani nici nu-mi va mai sta mintea la scris…Voi ajunge oare să dau la o parte ceva ce înseamnă atât de mult pentru mine acum, singurul lucru în care îmi găsesc oarecum menirea? Nu pot să mă laud cu vreun talent extraordinar, însă nu prea mă văd capabilă de a face ceva cu atâta drag şi pasiune…

***

Mă întristează/enervează faptul că nu pot ajunge la concertul Edvin Marton de la Cluj din 17 septembrie, că mă îndepărtez de unii oameni, că am pierdut legătura cu alţii…că am pierdut atât de multe fără să fac nimic, că nu reuşesc să-mi gestionez mai bine timpul, să fiu punctuală, să spun mereu lucrurilor pe nume, că uneori exagerez prea mult…sunt prea multe la această categorie…

***

În altă ordine de idei, m-a binedispus telefonul ce l-am primit…