N-am chef să mă exprim plastic, aşa că cei ce nu au stomac apt pentru a se enerva sau ştiu eu ce alte stări poate provoca postu’ ăsta, să facă bine să nu citească în continuare.

Cum e să pierzi pe cineva? Al dracu’ de dureros! Dacă se recunoaşte cineva, nu-mi pasă, bine face, să ştie că nu-s indiferentă şi mă doare, dar voi avea grijă să nu mai doară, căci mă voi educa în aşa fel încât să nu-mi mai pese şi de acum înainte să nu mai am prieteni, doar cunoştinţe. Oricum, după câte observ, mai rar se poate vorbi de prietenie în ziua de azi, suntem “prieteni” atâta timp cât ne convine şi putem profita reciproc, dacă nu, ce dracu, aruncăm totul la gunoi, ştergem cu buretele, e cel mai uşor lucru din lume.

De azi am pus punct! M-am săturat, gata! De ce să-mi pese atât de alţii, să mă îngrijorez şi ei să se poarte ca şi cum nu ar fi fost nimic, a trecut şi nu mai deschidem subiectul? Poftim???!!! Adică eu nu ştiu cum să mă dau peste cap să ajut, să fac să fie bine, tu îmi zici jumătăţi de fraze şi după totul e ok???

Sau mai vin unii şi-mi fac tot felul de…hai să nu le zicem reproşuri, că nu s-au exprimat cum că ar fi reproşuri, da le-am simţit eu înăuntrul meu destul de ascuţite ca să doară, but then again, who the fuck cares anyway?