Pentru un prieten drag…

mi-e sete de oameni şi de acele momente în care
puteam să zic fără prea multe gânduri şi analize
că trăiesc…
mi-e sete de mine
şi de palpitaţiile inimii mele
când totul în jur
era mult prea frumos…
mi-e sete de ceea ce am avut
sau am putut avea,
trăiesc în trecut
de prea multe ori
şi-mi spun că aceea e casa
sufletului meu
şi viaţa mea
şi al meu “acasă”…
mi-e sete şi doare
prea mult rănile mi-au fost udate
cu lacrimi sărate,
prea mult am visat şi am crezut în oameni,
mi-e sete până şi de acele vise uneori,
dar cel mai mult doare
când ştiu că mai există cineva
căruia îi pasă
şi mă întreb:
“oare pentru cât timp?”

mi-e sete…şi e singurul adevăr
de care pot fi sigură…
mi-e sete,
iar tot ceea ce rămâne
e sentiment
şi uneori doare prea mult…

(2.04.2008, 23:37)