Zbor de fluture

Fiinţei umane îi aparţine, în mod esenţial, actul de valorizare a obiectelor şi semenilor care-o înconjoară, a faptelor pe care le îndeplineşte. Din momentul în care există, omul proiectează atribute asupra a ceea ce îl înconjoară. Valorizarea este deci inerentă fiinţei umane. Raportându-se la sine, omul se valorizează ca fiinţă morală al cărei scop este atingerea virtuţii. Etica este teoria filosofică asupra moralei.

Omul societăţii ideale, hiper-tehnologizate din viitor, pe care-l creează Ioan Petru Culianu în opera sa „Hesperus”, trăieşte „liber”, golit de emoţii şi vise, fără griji, durere, tristeţe sau teamă de moarte – toate acestea fiindu-i extirpate din suflet pentru a fi evitate conflictele interioare. Având această imagine, se poate afirma că, din punct de vedere al concepţiilor etice, la baza societăţii utopice stă o etică hedonistă metamorfozată. Însă metamorfoza produsă de Culianu dă naştere unui paradox, căci etica hedonistă a hesperienilor (despre care Epicur, unul dintre cei mai vechi şi mai binecunoscuţi apărători ai acesteia, afirmă: „În adevăr noi am văzut că plăcerea este bunul nostru cel dintâi şi propriu. Pe ea o luăm drept punct de plecare al fiecărei alegeri şi al fiecărei aversiuni şi ne întoarcem la ea, apreciind orice bun cu ajutorul afectelor noastre luate drept criteriu”) înlătură aprecierea bunurilor pe baza afectelor, având însă acelaşi scop ca predecesoarea ei din real: îndepărtarea durerii corporale şi a suferinţei din suflet.

Un alt aspect legat de etică este cel referitor la modul de perpetuare al hesperienilor. Problema morală a clonării este privită din alte perspective. Pe de o parte sunt eliminate teoriile referitoare la eventualele mutaţii care pot apărea în cazul clonării, iar pe de alta, nu sunt luate în considerare consecinţele asupra rasei umane, cât şi asupra problemei identităţii personale a clonei.

Privind din perspectiva filosofiei, libertatea face parte din categoria conceptelor corelative, care nu pot fi gândite în lipsa semnificaţiei unui alt concept. Precum binele sau afirmaţia nu au sens fără a presupune răul sau negaţia, tot astfel, libertatea poate fi gândită doar în relaţie cu conceptul de limită. Libertatea este absenţa limitelor – iată definiţia clasică a libertăţii.

Civilizaţia hesperiană a libertăţii „fără efort” ce a fost instaurată pe pământ de către grupul de savanţi în urma exploziei nucleare, trăieşte într-un clopot transparent în interiorul căruia nu există boli, bătrâneţe, moarte şi griji, acestea fiind eliminate. Oamenilor care alcătuiesc această civilizaţie le este dată o viaţă aproape veşnică, moartea lor survenind doar la cerere. Libertatea „fără efort” este, de fapt, o libertate „închisă”, o pseudolibertate, hesperienilor fiindu-le interzisă părăsirea clopotului transparent, care reprezintă o limită tangibilă a libertăţii lor. Oamenii au fost transformaţi în nişte creaturi asemeni maşinilor, nişte oameni-maşini identici, cu putere absolută asupra deciziei de moarte. Universul hesperian este construit de către grupul de savanţi ce joacă rol de Dumnezeu. Însă ei oferă un sentiment de falsă libertate. Cu toate acestea, locuitorii din Hesperus îşi trăiesc viaţa ca şi cum pereţii clopotului nu ar exista. În rolul lor de Dumnezeu, savanţii au uitat că adevăratul Tată al Omenirii a creat fiecare om după principiul unicităţii, iubind fiecare aspect ce diferenţiază oamenii. Tot ce au reuşit să creeze este un univers care nu numai că a degradat creaţia divină, dar a şi înlăturat unul dintre cele mai preţioase daruri oferite acesteia: libertatea.

Se poate observa că civilizaţia hesperiană creată de Culianu, în ciuda veşniciei sale, se află undeva la baza piramidei evoluţiei umane. Nu numai că înlătură oamenilor-maşini conceptul libertăţii, obligându-i să trăiască închişi în închisoare propriului lor vis infernal, dar produce şi o schimbare aproape totală asupra eticii hedoniste. Astfel, lumea din Hesperus devine o imagine a civilizaţiei actuale privită printr-o oglindă întoarsă, în care absenţa viselor şi a memoriei oferă un sentiment vremelnic de eternitate.

Publicat în volumul de debut “Pagini de jurnal (gânduri, reflecţii, eseuri)”